Acum câțiva ani plecam în Franța, Dijon, cu bursa Erasmus.
Mă gândeam că era o șansă să rămân acolo, dar lucrurile nu s-au întâmplat așa cum mi-am proiectat atunci.
Îmi doream, totuși, în sufletul meu, să am șansa vreodată să mă mut într-o țară care să-mi ofere viziuni mai deschise despre viață, unde lucrurile evoluează din inerție, unde nu văd atâția oameni la limita existenței, unde…
În fine.
De câteva zile m-am mutat în Belgia, la graniță cu Luxemburg.
Este o mutare pe care nu o aveam în plan acum un an, însă, din Univers, așa s-a manifestat.
Am susținut zilele trecute un workshop cu asociația mea – Building Hopes – despre cum ne descurcăm cu schimbarea, ce instrumente avem la îndemână să fim mai rezilienți și mi s-a potrivit mânușă.
Cu această ocazie am realizat că liantul narativ al vieții mele este legat de schimbare. Încă de la șase ani a trebuit să mă adaptez unui mediu nou, departe de familie și cunoscuți. Am rezistat cu bine atunci, eram prea mică să îmi dau seama ce se întâmplă, însă cred că ce m-a ajutat foarte mult a fost că nu mi-am dat altă șansă, decât să rezist. Trebuia să mă adaptez cu orice preț.
Despre rădăcini
Probabil că știi și tu, român fiind, că poți face față schimbării cel mai bine. Românul se adaptează în orice circumstanță, învață mai multe limbi, face bani din piatră, este adaptabil.
Totuși, îmi dau seama, că de prea multe ori, românul trăiește la limita exitenței. Supraviețuiește, dar, la final, are coatele rupte, mâinile batute, nervii praf și de sănătatea mintală nu mai zic.
Să mă întorc, totuși, la ideea mea principală și poate cu altă ocazie, mai dezbat și ce începusem mai devreme.
Ziceam că m-am mutat
Contează mai puțin motivul și mai mult ce urmează.
Încă am timp să contemplez țara asta nouă, despre care nu știam mare lucru și încă nu știu prea multe. Am apucat totuși să văd că oamenii au o altă privire decât cei din București, sau Craiova, unde am trăit în ultimii ani. Parcă sunt mai senini, mai zâmbitori, interacționează cu tine natural și fără să te facă să te simți inconfortabil.
Primele impresii
Franceza mea este de baltă încă, noroc că engleza este destul de cunoscută, dar totuși, așa, scâlcit, reușesc să mă fac înțeleasă. Aveam o profesoară la liceu căreia îi plăcea să creadă că materia dumneaei – limba franceză – era cea mai importantă materie dintre toate. Îmi amintesc și acum cum ne stresa să o învățăm că ne vom lovi în viață de ea și ne vom aminti cuvintele ei. Iar eu eram foarte mândră de mine că nu va trebui vreodată să o învăț pentru că deja știam engleza și eram triumfătoare. Să îți mai zic acum că mereu când dau de franceză îmi amintesc de profa din liceu?
Munca se împletește cu relaxarea aici. În fiecare seară, după muncă sau școală, chiar dacă vremea este destul de friguroasă în aprilie, îi văd în gecuțe subțiri cum ies la terasa din fața blocului meu și interacționează – fără să stea cu nasul în telefoane -. Discută, gesticulează, vorbesc tare și mă enervează unori entuziasmul lor.
Ah și apropos de frig. De unde vin eu obișnuiesc să port cât mai multe haine, să am gleznele acoperite, să nu stau în curent sau să nu mă tragă frigul la oase. Nu știu dacă e o problemă personală, dar oamenii ăștia sunt prea căliți pentru mine. Ies în drumeții pe ploaie, îi văd din tren cum circulă cu o impermeabilă în vreme torențială, iar eu nu știu ce să mai pun pe mine să îmi reglez temperatura corpului.
Am mers în Lidl zilele trecute și am dat 16 euro pe două mese și cateva produse de îngrijire și curățenie. De câte ori am mers la Lidl în România nu îmi amintesc să fi ieșit cu ceva sub 100 de lei. Desigur, contează și ce cumperi, dar făcând o simplă conversie în lei, mi-am dat seama că 78 de lei în Belgia nu e chiar așa scump, raportat la salarii.
Mai sunt multe de văzut
Oricum, mai am de explorat. Mai am de văzut și de auzit ca să îmi fac o părere.
O să scriu mai des aici, sau cel puțin încerc; relația mea cu scrisul e complicată și de prea lungă durată ca să renunț acum.
Îți mai zic pe măsură ce mai trăiesc și altele. Voi împărtăși aici pentru că știu că nu sunt singura, și poate că e util să văd că mai sunt și alții în același stadiu de descoperire ca și mine.
Te îmbrățișez,
X